Scrierile lui Sri Chinmoy. Poezia

Sri Chinmoy a lăsat în urmă peste 100.000 de poeme, cuprinse în mai bine de 500 de cărţi publicate. El a scris, de asemenea, multe volume de piese de teatru, rugăciuni şi povestiri. Luate împreună cu conferinţele universitare şi răspunsurile la întrebări de la persoane interesate în diferite aspecte ale vieţii interioare, producţia literară editată a lui Sri Chinmoy numără peste 1500 de cărţi.

Sri Chinmoy a compus poezie cu o spontaneitate şi o prolificitate rareori atinse de vreun poet. În adolescenţă, el şi-a început cariera poetică cu versuri rimate strict măsurate. La timpul venirii lui în Vest, în anii 1960, stilul său prezenta poeme-aforisme în manieră haiku, ce întruchipau scurte enunţuri mantrice. A încheiat colecţia sa de „Zece Mii de Flăcări-Flori” (Ten-Thousand Flower-Flames) în 1983, după doar patru ani de lucru, şi a finisat corpul epic „Douăzeci şi Şapte Mii de Plante-Aspiraţie” (Twenty-Seven Thousand Aspiration-Plants) în 1998. Când a trecut dintre cei vii, în 2007, dânsul era la doar jumătate de drum în cel mai ambiţios proiect al său – colecţia de 77000 poeme, intitulată „Şaptezeci şi Şapte Mii de Copaci-Slujire” (Seventy-Seven Thousand Service-Trees).

Poeziile sale vorbesc despre o lume interioară a sufletului, în legătură cu care cei mai mulţi dintre noi au doar experienţe scurte şi nesigure, iar Sri Chinmoy o descrie cu o certitudine care poate aparţine numai aceluia care a făcut din acea lume casa lui:

Nici minte, nici formă – eu doar exist;
Voinţa şi gândul acum au încetat.
Sfârşitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.

Sri Chinmoy

În fiecare din poemele sale, Sri Chinmoy caută să îndrepte cititorul spre una din faţetele infinite ale vieţii spirituale. Poemele totdeauna sunt destinate mai degrabă inimii decât minţii, or numai inima poate să simtă aceste realităţi şi să le revendice ca ale ei proprii. Unele poeme vorbesc despre relaţia extraordinar de duioasă şi intimă dintre om şi Dumnezeu, altele sunt alături de căutătorul spiritual în eforturile lui de a depăşi imperfecţiunile sale şi de a înainta pe calea spirituală.

Ştiu marea de Pace, Bucurie şi Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete şi vijelie,
Se varsă, turbă – şi-a găsit loc.

Sri Chinmoy

Poezia lui Sri Chinmoy emoţionează şi inspiră cu o simplitate şi sinceritate care forţează cititorul să gândească dincolo de pagină. Poezia este provocatoare, întrucât ea nu se adresează judecăţii confortabile a aşteptărilor de zi cu zi, ci deşteaptă inima şi aspiraţiile cele mai elevate ale sufletului nostru.

Sri Chinmoy are un entuziasm contagios faţă de poezie. Pe parcursul vieţii sale, el n-a încetat să compună poezie şi, de asemenea, a căutat să încurajeze pe alţii să scrie. Dificultatea utilizării cuvintelor pentru a exprima transcendentalul dincolo este un precept adesea invocat; totuşi, pentru Sri Chinmoy, poezia are acea rară capacitate de a ridica cuvântul scris dincolo de limitările intelectului Sri Chinmoy vedea în poezie un mijloc unic de a conecta umanul şi divinul.

„Poezia ce izvorăşte în inima devotată conduce inimile apropiate către Unicul mereu-duios şi face din ele o Republică avându-L pe El ca Preşedinte. Nici o altă facultate divină, probabil, nu are o mai mare putere de transcendere a limitelor către cel nelimitat. În zilele strălucitoare ce răsar pe pământ, se prea poate să vedem cum înrâurirea poeziei transcendentale înalţă întreaga masă a omenirii.”

Poezia lui Sri Chinmoy este vastă şi multilaterală. Ea se adresează tuturor aspectelor vieţii şi căii spirituale. Totuşi, printre nenumăratele magistrale poetice de exprimare, Sri Chinmoy emană siguranţa unui poet care vorbeşte nu numai cu imaginaţia, dar şi cu certitudinea sufletului unui Poet-Profet.

Sunt conştient de toate înălţimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul şi cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.

Sri Chinmoy