Poeme de Sri Chinmoy


FLUIERUL DE AUR
 
Ştiu marea de Pace, Bucurie şi Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete şi vijelie,
Se varsă, turbă – şi-a găsit loc.
 
Strig din răsputeri, dar totul în zadar;
Sunt disperat, pământul e hain!
Cu ce suflet puternic durerea să-mi împart?
Numai săgeata morţii am găsit.
 
O plută sunt pe marea Timpului;
Cu vâslele smulse de valul greu.
Oare mai pot spera s-ating tărâmul
Zilei eterne a lui Dumnezeu?
 
Dar iată! Fluierul de Aur Ţi-l aud,
Cu notele-I ce-aduc Înaltul jos.
Gata cu moartea, cu încruntarea nopţii,
O, Absolut, acum mă simt la adăpost!
 
 
ABSOLUTUL
 
Nici minte, nici formă – eu doar exist;
Voinţa şi gândul acum au încetat.
Sfârşitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.
 
Pe un tărâm de Fericire pură, absolută,
Departe de cunoscător şi cunoscut,
Simt un imens repaus până la urmă
Şi la Acela doar mă uit.
 
Cărările secrete ale vieţii le-am trecut
Şi Ţelul meu am devenit chiar eu.
Adevărul Imuabil mi s-a revelat:
Sunt Calea, Sufletul lui Dumnezeu. 
 
Sunt conştient de toate înălţimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul şi cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.
 
 
NEMURIRE
 
Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieţii Adevăr alb străluceşte.
Sufletul meu urcă înălţimile secrete ale Domnului;
În faţa mea, necaz, durere, moarte - nu se zăreşte.
 
Groaznice zile, nopţi, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrăneşte sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminaţi văd Ţelul mult dorit.
 
În lume sunt, dar mai presus de toate suferinţele;
În oceanul de supremă uşurare e sălaşul meu.
Mintea mea – substanţa gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.
 
Zilele veşnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanţurile naşterii acum luceşte Nemurire.
 
 
NUMELE MEU, ANII MEI, CASA MEA
 
În sfârşit am aflat numele meu –
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârşit am aflat numele meu.
 
În sfârşit am aflat anii mei.
Anii mei – pagina Infinitului.
În sfârşit am aflat anii mei.
 
În sfârşit am aflat casa mea –
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârşit am aflat casa mea.
 
 
ERA UN TIMP
 
Era un timp când eu mă tot împiedicam.
Însă acum eu doar mă tot înalţ dincolo,
Mult departe de nesfârşitul Dincolo al Ţelului meu.
Şi totuşi Căpitanul meu comandă: „Înainte! Înainte!”
 
 
 
EU VĂD
 
Văd mâna care mă călăuzeşte.
    Numele ei este datorie.
Văd inima care mă hrăneşte.
    Numele ei este puritate.
Văd sufletul care mă eliberează.
    Numele lui este frumuseţe.
Îl văd pe Dumnezeu, care mă stăpâneşte.
Numele Lui este Necesitate.
 
 
 
RUGĂCIUNE
 
Rugăciunea celui fricos este:
„Adăpost, adăpost veşnic.”
 
Rugăciunea celui puternic este:
„Bucurie, bucurie imediată.”
 
Rugăciunea celui bucuros este:
„Recunoştinţă, recunoştinţă însufleţită.”
 
Rugăciunea celui recunoscător este:
„Abandon, abandon necondiţionat.”
 
 
 
SUFERINŢA INIMII ŞI SUFERINŢA MINŢII
 
Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.
 
 
STĂPÂNUL
 
Fii tu stăpânul fiecărei ore ce-o ai la dispoziţie.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Fiecărui moment, în interesul tău,
    Bucuros, devotat
                Şi
    Necondiţionat.
 
Fii tu stăpânul zâmbetului tău însufleţit.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Suferinţelor cumplite ale inimii tale, în interesul tău,
    Surâzător, neobosit
                Şi
    Necondiţionat.
 
 
 
EI UITĂ
 
Bătrânii uită
Că au un trecut impardonabil.
Tinerii nu ştiu
Că au un viitor insurmontabil.
Bătrânii nu ştiu
Că Dumnezeu a hotărât să-i ierte,
    Trecutul lor sordid.
Astăzi, chiar azi.
Tinerii uită
Că Dumnezeu este dornic să-i ajute
Să urce înălţimile viitorului lor.
Astăzi, chiar azi.
 
 
 
VIAŢA DE PERFECŢIUNE
 
Aspiraţia este viaţa secretă
    A sufletului-sămânţă al meu.
Realizarea este viaţa sacră
    A inimii-lăstar a mea.
Revelarea este viaţa sigură
    A minţii-copac a mea.
Manifestarea este viaţa înălţătoare
    A vitalului-floare al meu.
Perfecţiunea este viaţa împlinitoare
    A corpului-fruct al meu.
 
 
 
REFUZ ŞI ACCEPTARE
 
Tu ţi-ai refuzat chiar şi cele mai simple necesităţi;
                De aceea
Crezi că eşti puternic.
S-ar putea să ai dreptate.
    Cine ştie?
 
El nu refuză nimic din ce-i iese în cale.
                Îţi spun:
Are dreptate.
Dumnezeu este mai mult decât mulţumit de el.
 
Eu refuz ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să refuz.
Eu accept ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să accept.
                De ce?
Pentru că lumina-acceptare a mea
Şi puterea-refuz a mea
Contribuie la transcenderea de sine
    Constantă a lui Dumnezeu
                        În mine.