Meditaţia

Meditaţia mea
Este perfecţiunea-sunet.

Meditaţia mea
Este satisfacţia-linişte.

 
De ce medităm?
 
De ce medităm? Medităm deoarece această lume a noastră nu ne poate împlini. Aşa numita pace pe care o simţim în viaţa noastră de zi cu zi înseamnă cinci minute de pace după zece ore de teamă, griji şi frustrare. Suntem în mod constant la cheremul forţelor negative care se află peste tot în jurul nostru: gelozia, frica, îndoiala, grija, teama şi disperarea. Aceste forţe sunt asemenea maimuţelor. Când obosesc să ne muşte se odihnesc câteva minute, iar atunci spunem că ne bucurăm de pace. Dar aceasta nu este nici pe departe adevărata pace, iar în momentul următor ele ne vor ataca din nou.
 
Doar cu ajutorul meditaţiei putem obţine pace durabilă, pace divină. Dacă medităm cu însufleţire dimineaţa şi primim pace doar un minut, acel minut de pace va însoţi întreaga noastră zi. Iar atunci când avem o meditaţie de cel mai înalt ordin, vom primi cu adevărat pace, lumină şi beatitudine de durată.
 
Dacă simţim că suntem satisfăcuţi cu ceea ce avem şi ceea ce suntem, atunci nu este nevoie să intrăm pe tărâmul meditaţiei. Motivul pentru care intrăm în meditaţie este acela că avem o foame interioară. Simţim că în noi se află ceva luminos, ceva vast, ceva divin. Simţim că avem nevoie foarte mare de aceste lucruri; numai că în momentul de faţă nu avem acces la ele. Foamea noastră interioară provine din nevoia noastră spirituală.
 
Meditaţia nu este o scăpare
 
Dacă intrăm în lumea meditaţiei pentru a fugi de lume şi pentru a uita suferinţele noastre, atunci o facem dintr-un motiv greşit. Dacă intrăm în viaţa spirituală datorită frustrărilor şi insatisfacţiilor noastre, probabil că nu vom rămâne în viaţa spirituală. Astăzi am eşuat în a-mi satisface dorinţele, astfel că sunt nemulţumit de lume. Dar mâine voi spune, „hai să mai încerc o dată. Poate data asta voi obţine satisfacţie.” Dar în cele din urmă vom simţi că viaţa-dorinţă nu ne va satisface niciodată; vom simţi nevoia de a intra în viaţa interioară. Aceasta este aspiraţia.

Aspiraţie conştientă şi efort
 
Meditaţia nu înseamnă doar a sta în tăcere timp de cinci sau zece minute. Ea cere un efort conştient. Trebuie să ne calmăm şi să ne liniştim mintea. În acelaşi timp, ea trebuie să fie vigilentă astfel încât să nu permită niciunui gând sau dorinţe să intre. Atunci când putem să ne facem mintea calmă şi liniştită, simţim cum o nouă creaţie se iveşte în interiorul nostru. Când mintea este liberă şi liniştită şi întreaga noastră existenţă devine asemenea unui vas gol, fiinţa noastră interioară poate invoca pace, lumină şi beatitudine infinită pentru a intra în acest vas şi a-l umple. Aceasta este meditaţia.
 

Meditaţia, ce reprezintă ea?

Memoria fără de naştere a zilei de ieri.

Meditaţia, ce reprezintă ea?

Asimilarea fără sfârşit a zilei de azi.

Meditaţia, ce reprezintă ea?

Perfecţiunea fără de moarte a zilei de mâine.

- Sri Chinmoy